Robinsonii Cosmosului

— Superioritatea armelor cu tirul curb asupra celor cu tirul drept pentru războiul de tranşee, remarcă Michel. Mai curînd sau mai tîrziu, tot le vom dărîma cocioaba, iar ei nu ne pot face nimic.

— Mă întreb de ce oare nu vor fi ocupat ei creasta?

— Prea lesne poate fi încercuită. Uite, ce-ţi spuneam! "Atenţie în stînga, telefonă el. Şase oameni se tîrăsc pe acolo!"

Patru oameni din gardă se duseră înspre locul ameninţat. Vîrful crestei, bătut de focul armelor automate, nu mai putea fi ţinut de noi, şi taica Boru se repliase de acolo cu oamenii lui. Din tranşeele inamice apărură vreo treizeci de oameni. Alergară şi se ascunseră.

— Atac din faţă !

În partea stingă, împuşcăturile şi începuseră sa pocnească. Beuvin lăsă pe inamic să se apropie pînă la cincisprezece metri, apoi dădu ordin să fie aruncate grenadele. Tuburile de fontă umplute cu explozivi îşi împliniră bine rolul. Unsprezece morţi sau răniţi rămaseră pe teren, înainte ca inamicul să se fi retras, Winchesterul lui moş Boru făcu şi el încă două victime. În flancul stîng, am avut noi un mort şi doi răniţi, iar inamicul trei morţi şi un rănit care fu făcut prizonier. El avea braţul drept complet ciopîrţit de alice şi muri în timp ce Massacre încerca să-i oprească hemoragia cu un pansament strîns.

Timp de un sfert de oră, catapultele nu încetară nici o clipă! La a douăsprezecea tragere, o încărcătură căzu în cuibul mitralierei, reducînd-o definitiv la tăcere. Trei puşti-mitraliere din cele patru ale lor fură scoase din luptă şi cea de a patra se blocase fără îndoială, căci ea încetă de a mai trage. Oamenii noştri atacară, şi cu preţul a doi răniţi cuceriră liniile inamice, făcînd şi trei prizonieri. Ceilalţi reuşiră să fugă.

În timp ce trupele noastre de recunoaştere mergeau cu prudenţă tot înainte, noi împroşcarăm castelul cu rachete. Vreo zece din aceste lovituri îşi atinseră ţinta. Plin de curiozitate, urmării traiectoria primelor şase din modelul cel mare. De data aceasta, zidurile cedară şi o aripă se nărui.

Un rapid interogatoriu luat prizonierilor ne informă asupra fortelor inamicului. Pierderile lui erau de l7 morţi şi 20 de răniţi. Mai rămăseseră ca apărători la castel cam vreo 50 de oameni. Prima noastră victorie ne aducea două puşti-mitraliere, o mitralieră de 20 mm intactă şi muniţii din belşug. Mica noastră armată, începînd din acea clipă, încetă de a mai fi considerată drept o glumă. Aşteptînd întoarcerea celor plecaţi în recunoaştere, continuarăm să lovim castelul în care izbucni un incendiu.

Oamenii noştri se întoarseră în sfîrşit din recunoaştere.

Cea de a doua linie a inamicului, situată la 200 de metri de castel, se compunea din tranşee, cu trei mitraliere şi un oarecare număr de puşti-mitraliere. Taica Boru, după ce ne raportase acestea, adăugă:

— Mă întreb ce voiau ei oare să facă cu toate aceste arme? Nu prevăzuseră totuşi cele ce aveau să se întîmple. Va trebui să semnalăm aceasta poliţiei.

— Dar bine, prietene, acum poliţia sîntem noi!

— Ei, aşa e. Asta simplifică lucrurile!

Beuvin ne însoţi pe colină, studie cu minuţiozitate peisajul şi rugă pe Michel, care era un excelent desenator amator, să-i facă o schiţă a împrejurimilor. Apoi ne spuse:

— Dumneavoastră rămîneţi aci cu doi oameni şi cu artileria. Eu iau cu mine pe ceilalţi, cît şi catapultele şi mitraliera. Mai iau şi trei rachete cu artificii. Cînd le veţi vedea înălţîndu-se, încetaţi focul. Linia inamicului se află pe creasta aceea mică, la marginea peluzei. Trageţi cu precizie!

— Îl iei şi pe Massacre cu dumneata?

— Nu, el rămîne aci. Este singurul nostru chirurg pe această lume nouă!

— Bine. Dar aminteşte-ţi că eşti inginer!

Tîrînd mitraliera şi catapultele, trupa lor plecă. Trimisei artileriei ordinul să înceapă focul asupra întăriturilor inamice. Timp de 3 sferturi de oră, cu o cadenţă de 2 rachete pe minut — trebuiam să economisim muniţiile căci n-aveam decît 21 rachete, deşi uzina făcuse minuni! — noi lovirăm în inamic fără încetare. Din postul nostru de observaţie, neavînd binoclu, nu ne puturăm da seama precis de pagubele pricinuite. În general tirul era bine grupat asupra mijlocului şi asupra celor două extremităţi, acolo unde ni se semnalase prezenţa mitralierelor. Ajunsesem la cea de a 35-a salvă, cînd mitraliera noastră îşi începu tirul. Cea de a 45-a salvă se abătuse tocmai foarte precis deasupra crestei, cînd văzui înălţîndu-se coloana de fum a unei rachete cu artificii.

— Încetaţi focul!

De cealaltă parte a castelului izbucniră împuşcaturi. Ai noştri atacau şi din partea aceea. Constatai cu uşurare lipsa armelor automate. Timp de 20 de minute, bătălia fu crîncenă, punctată de exploziile grenadelor şi de zgomotul surd al şarjelor de catapulte. Apoi se făcu din nou linişte. Ne privirăm a teamă, întrebîndu-ne dacă atacul reuşise şi care erau pierderile noastre.

Ieşind din pădure, apăru un gardian, fluturînd în mînă o hîrtie. Doar cît coborî în goană panta şi ajunse la noi.