Robinsonii Cosmosului

De cum fu în apă, el înotă cu putere spre mijloc, pînă ajunse cam la zece metri de mal. Apoi se lăsă dus de apă. Breffort şi cu mine ţineam de capătul frînghiei pe care el şi-o petrecuse în jurul mijlocului. La cîţiva metri de stîncă, luptă în mod sălbatic împotriva curentului care-l tîra spre prăpastie. Reuşi totuşi, fără prea multă greutate, să se agate de marginea stîncii. Dintr-o sforţare se ridică sus.

— Brr! Cît e de rece! ne strigă el în zgomotul apelor. Legaţi trunchiul la un capăt de frînghia mea şi la celălalt de frînghia pe care o să o ţineţi voi! Aşa ! Foarte bine! Acum aruncaţi-l în apă! Ţineţi bine, nu-l lăsaţi să fugă la vale!

Trunchiul enorm se sprijini cu un capăt de stîncă, cealaltă extremitate, menţinută de frînghia noastră, răzăluia celălalt mal. Nu fără mari sforţări îi ridicarăm capătul sus pe mal. Apoi Paul, Breffort şi cu mine traversarăm pe el, rîul; Paul şi cu mine încălecîndu-l şi cu picioarele în apă; Breffort în picioare la cinci metri de cascadă, zicînd că el nu poate suferi să-şi ude picioarele. Capătul trunchiului fu pus pe stîncă, fixat cu crampoane de oţel. Pusesem prima grindă a podului nostru. Reîncepurăm aceeaşi manevră şi pentru a doua grindă, înainte de a se însera, trei din ele erau fixate. Noaptea întrerupse sforţările noastre. Eram obosit, Michel şi Paul erau frînţi, dar Breffort arăta destul de bine. Făcui prima gardă cu el, pînă la miezul nopţii. A doua fu asigurată de Vandal şi Beltaire, a treia de Martine singură, după răsăritul lui Sol. Dimineaţa reluarăm lucrul. A doua zi toate grinzile erau fixate la locul lor şi noi călcarăm cu piciorul pămîntul de pe celălalt mal. Ne trebuiră patru zile pentru a pune podeaua podului. Şantierul nostru era pitoresc, vremea frumoasă şi răcoroasă, lumina era plăcută, vie chiar în amurg, iar noi eram veseli. În ultima zi, la masa de prînz, destupai două sau trei sticle de vin vechi, şi aceasta ne ridică optimismul la culme. Eram la desert, pe care-l luam pe iarba cenuşie, afară din camion, cînd o ploaie de săgeţi se abătu asupra noastră. Din fericire nimeni nu fu atins, dar unul din cauciucuri fu străpuns. Aveam o puşcă-mitralieră alături de mine, mă culcai la pămînt şi începui un foc infernal în direcţia din care veniseră săgeţile: dinspre un grup de copaci la vreo patruzeci de metri. Avui satisfacţia să văd că un mare număr dintre Swiss-ii

care ţîşniră de acolo erau răniţi. Atacul lor încetă imediat.

Mai puţin veseli de data aceasta — căci am fi putut fi ucişi cu toţii — podeaua fu repede terminată şi camionul, cu prudenţă condus de Paul, o porni pe pod. Nu, niciodată, vreun inginer care a construit cel mai mare viaduct din lume nu a fost atît de mîndru ca noi, că am putut trece pe celălalt mal… şi nici atît de fericit.

Noaptea sosi fără incidente, înainte de apusul soarelui, alesei drumul pe care aveam să mergem a doua zi în direcţia sud, către un munte, care, deşi mai puţin înalt decît Muntele întunecat, avea totuşi 3000 de metri înălţime. La miezul nopţii, fiind de gardă, zării în apropiere de vîrful muntelui un punct luminos. Era oare şi acesta tot un vulcan? Lumina sa stinse. Adevărul însă îmi apăru cînd lumina se aprinse din nou mai jos. Era o semnalizare cu ajutorul focurilor! Mă întorsei.

În spatele rîului Vezere, pe coline, străluceau alte focuri.

Destul de îngrijorat, împărtăşii observaţiile mele lui Michel, care mă înlocuia.

— Este într-adevăr plicticos! Dacă Swiss-ii fac o mobilizare generală, ne vom afla într-o situaţie grea, cu tot armamentul nostru superior. Ai remarcat că nu se tem de armele de foc? Iar muniţiile noastre nu sînt inepuizabile…

— Eu ţin totuşi să mergem pînă la acest "Munte-Semnal". Numai pe munte — sau foarte aproape de el — vom putea găsi minereu. Vom face numai un raid rapid…

Dimineaţa, înainte de a porni mai departe, trebuirăm să schimbăm cauciucul găurit în ajun de săgeţile Swiss-ilor a cărui spărtură se tot mărea. De cum pornirăm, pămîntul urca pe nesimţite, apoi terenul deveni văluros brăzdat, tăiat de rîuri pe care cu mare greutate le puturăm trece. Într-o mică vale văzui filoane verzui întar-o faleză. Era garnierită, un minereu de nikel destul de bun. Valea ni se dezvălui de o bogăţie minieră prodigioasă, şi seara aveam probe de nikel, crom, cobalt, mangan şi fier, dar şi, lucru nepreţuit, o excelentă huilă ce se afla aproape de suprafaţă, în vine groase.

— Iată, aci vom aşeza noi centrul nostru meta lurgic, zisei eu.

— Da, dar aci mai sînt şi Swiss-ii,

obiectă Paul.

— Vom face ca americanii timpurilor eroice. Pământul pare fertil. Ne vom bate, dacă va fi necesar, în timp ce vom cultiva pămîntul şi vom exploata minele. Oricum, încă din cea de a doua zi a călătoriei noastre, n-am mai văzut hydre de loc. Acest fapt compensează pe celălalt.

— Fie, zise Michel. Ura pentru Cobalt-City! Dificultatea cea mare va fi transportarea întregului nostru material pînă aci.

— Vom reuşi. Va trebui, mai întîi, să exploatăm petrolul, şi asta nu va fi aşa de uşor.