Robinsonii Cosmosului

Mă întorsei spre punctul indicat de el. O siluetă bizară se mişca pe o ridicatură de pămînt, conturat de lună. Felul mersului ei, puternic, încordat, felin, ne indica o fiară sălbatică. Mai degrabă mică — l,50 m înălţime, totuşi făcea impresia de a avea o forţă extraordinară. I-o arătai Stmss-ului. El fu imediat apucat de o agitaţie febrilă şi începu să ne vorbească cu volubilitate. Văzînd că nu-l înţelegeam, el făcu gestul de a întinde arcul, şi arătă armele noastre zicînd de nenumărate ori: "Bisir! Bisir!" Din mimica lui trăsei concluzia că animalul era foarte primejdios. Fără prea multă grabă — fiara era departe, la două sute de metri de noi — pusei un încărcător la puşca-mitralieră. Ceea ce se întîmplă atunci fu de o repeziciune de neînchipuit. Animalul sări, sau mai degrabă păru că-şi ia zborul. La prima săritură, făcuse mai bine de treizeci şi cinci de metri. Şi se năpustea din nou, îndreptîndu-se direct asupra noastră. Martine scoase un ţipăt. Ceilalţi se ridicară în mare grabă. Trăsei o rafală la noroc, şi nu o putui atinge. Fiara se pregătea pentru cea de a treia săritură a ei. Lîngă mine, o altă puşca-mitralieră trosni, descărcată de cine ? Trăsei din nou fără succes, golind tot încărcătorul. Michel, lungit alături de mine, mi-l înlocui imediat.

— În camion. Repede! strigai eu, trăgînd totuşi mereu.

Întrezării pe Beltaire şi pe Vandal ducînd pe Swiss.

— E rîndul tău, Michel.

Trasă din camion, o rafală razantă de obuze de 20 mm trecu pe deasupra noastră, în direcţia monstrului. Probabil că fusese atins, căci se opri. Numai eu mai rămăsesem pe cîmp. Sării în camion, trîntii uşa după mine. Michel îmi luă puşca-mitralieră din mîini, îi trecu ţeava prin crenel şi trase. Cartuşele goale sunau pe duşumea. Privii înăuntru. Toţi erau acolo, în afară de Martine.

— Martine!

— Aici, îmi răspunse ea, între două rafale de mitralieră.

Michel se dădu înapoi, cu repeziciune, urlînd :

— Ţineţi-vă bine cu mîinile de orice!

O zguduitură teribilă scutură camionul. Arcadele de oţel trosniră, bombîndu-se spre interior. Fui aruncat peste Vandal şi primii peste mine greutatea celor 83 de kilograme ale lui Michel. Duşumeaua se clătină şi am crezut că adăpostul nostru se va răsturna. Mitraliera tăcuse, lumina electrică se stinsese. Cu mare greutate, Michel reuşi să se ridice şi aprinse lampa de buzunar.

— Martine! strigă el.

— Sînt aici. S-a sfîrşit. Înaintează puţin, uşa din spate este blocată.

Cadavrul animalului zăcea lîngă camion. Primise în corp douăzeci şi unu de gloanţe de mitralieră, dintre care cinci explozive şi murise probabil în timpul săriturii. Capul, sfărîmat, era groaznic şi teribil cu colţii săi lungi de treizeci şi cinci de centimetri.

— Oare cum s-au petrecut faptele? Tu eşti singura care ai văzut totul.

— Foarte simplu. Cînd ai intrat, ultimul, fiara se oprise. Am tras în ea toată încărcătura. Atunci ea a sărit cu furie. M-am pomenit în josul scării. M-am urcat din nou şi am văzut-o moartă lîngă camion.

Vzlik se tîrîse pînă la uşă.

— Vzlik, zise el. Apoi făcu gestul de a întinde un arc şi arătă două degete.

— Ce face? Pretinde că el ar fi ucis două fiare din acestea cu săgeţile lui?

— Nu este imposibil, mai ales dacă săgeţile vor fi fost înmuiate într-o otravă foarte violentă, răspunse Breffort.

— Dar ei nu întrebuinţează otravă la săgeţile lor! Din fericire, căci altfel Vandal nu ar mai fi fost poate azi printre noi.

— Probabil că ei nu-şi otrăvesc decît săgeţile de vînătoare. Existau pe Pămînt triburi care considerau necinstită întrebuinţarea săgeţilor otrăvite în război.

— Ei bine, dacă se mai găsesc mulţi ca ăsta în ţinutul Cobalt-City, zise Beltaire, ţinînd piciorul pe monstrul mort, vom avea mari necazuri de îndurat. Tare aş vrea să-i văd pe domnii vînători de tigri de pe Pămînt. Ce sărituri! Şi ce vitalitate! Ce dinţi

şi ce gheare, continuă el, examinînd labele.

— Nu cred ca aceste fiare să strălucească prin inteligenţă, zise Vandal. Mă întreb unde ar putea fi adăpostit creierul într-un craniu atît de turtit.

— Bine spuneai tu mai înainte, murmurai către Martine: un pămînt virgin cu atracţiile sale… şi cu riscurile sale… Dar, cu ocazia aceasta, trebuie să te felicit pentru îndemînarea ta la mitralieră.

— Trebuie să răsfrîngi aceste laude asupra lui Michel, care a voit ca să fac ani de zile exerciţii de tir, pretinzînd că asta foloseşte întotdeauna, de n-ar fi decît pentru educarea nervilor.

— Nici nu visam, bineînţeles, pe atunci, că va trebui să te foloseşti de cele învăţate în astfel da împrejurări, zise el surîzînd.

V

INTOARCEREA