Robinsonii Cosmosului

Tocmai ajunsesem în faţa castelului, cînd, la intrare, apărură un tînăr şi două tinere fete. Trăsăturile tînărului exprimau o uimire amestecată cu furie. Era destul de înalt, brun, solid, frumos. Una dintre tinere, cea mai frumoasă, era evident sora lui. Cealaltă mai în vîrstă, era într-adevăr prea blondă pentru ca să fi avut părul natural. Tînărul coborî cu repeziciune treptele scării de intrare:

— Nu ştiţi să citiţi?

— Gîndeam că, începu Vandal, în asemenea împrejurări…

— Nu mă interesează nici un fel de împrejurări! Aci este o proprietate particulară şi nu vreau să văd intrînd la mine nici un nepoftit.

Pe vremea aceea, eram tînăr, repezit şi prea puţin politicos.

— Ia ascultă, viţeluşule, venisem să vedem dacă nu cumva acest glorios castel, care probabil nu a aparţinut strămoşilor dumitale, se va fi dărîmat peste ceea ce îţi serveşte drept cap! Şi ne primeşti în felul acesta?

— Ieşiţi afară din proprietatea mea, urlă el, sau de nu, pun să vă zvîrle afară pe voi cu hodorogitura voastră cu tot!

Voiam să sar jos, cînd Vandal interveni:

— N-are nici un rost să ne certăm. Vom pleca fără păreri de rău. Dar, dă-mi voie, tinere, să te avertizez că sîntem pe o altă lume, şi că banii dumitale riscă să nu aibă curs aci…

— Dar ce s-a întîmplat?

Un om în floarea vîrstei, cu umeri laţi, tocmai apăruse, urmat de o duzină de indivizi destul de puţin simpatici ca înfăţişare.

— Uite, tată, oamenii aceştia au intrat aci fără încuviinţarea noastră, şi…

— Taci din gură, Charles! Apoi, adresîndu-se lui Vandal: Vorbeaţi de o altă lume. Care e situaţia ?

Vandal îl informă.

— Aşadar, nu mai sîntem pe Pămînt? Este foarte interesant. Sîntem într-o ţară virgină?

— Pentru moment, trebuie să vă spun că din toată această lume, noi n-am văzut decît o mlaştină în cele două direcţii în care am mers, şi o mare în cea de a treia direcţie. Ne-a mai rămas să explorăm şi cea de-a patra direcţie, aceasta în care vă aflaţi dumneavoastră, dacă, bineînţeles, fiul dumneavoastră o permite!

— Charles este tînăr şi nu a ştiut nimic despre aceste evenimente. Noi n-am înţeles absolut nimic din tot ce s-a întîmplat. Credeam mai întîi că este un cutremur de pămînt. Dar cînd am văzut cei doi sori şi cele trei lune… Vă mulţumesc că ne-aţi explicat situaţia. Vă rog să poftiţi să luaţi o gustare cu noi…

— Mulţumim. Dar nu avem timp.

— Ba da! Vă rog! Ida, dă poruncă să se pregătească…

— Cu toată sinceritatea, vă rog să ne credeţi că nu avem timp, zisei eu. Trebuie să mergem măcar pînă la margine, şi să ne reîntoarcem în sat chiar în astă-seară…

— În cazul acesta nu mai insist. Am să vin mîine să văd rezultatul explorărilor dumneavoastră.

Pornirăm din nou la drum.

— Nu sînt prea simpatici oamenii aceştia, zise Michel.

— Eh! nişte ticăloşi grosolani, zise Louis. Nu-i ştiţi? Aceştia sînt Honnegerii. Elveţieni — după cum pretind ei. Miliardari, îmbogăţiţi din traficul cu arme. Fiul e mai rău decît tatăl. Şi e convins că toate fetele îi vor cădea în braţe, de dragul banilor lui. N-avem noroc! Mai bine ar fi fost striviţi: ei, în locul bunului nostru primar!

— Şi frumoasa blondă?

— Este Madeleine Ducher, zise Michel. O actriţă de cinema, mai celebră prin aventurile ei scandaloase decît prin arta sa. Fotografia ei se afla în toate jurnalele.

— Şi duzina de indivizi cu mutre de puşcăriaşi?

— Probabil simbriaşi, care să le ajute la matrapazlîcurile lor, zise Louis.

— Tare mă tem că oamenii aceştia ne vor da de furcă, declară, pe gînduri, Vandal.

Pătrunserăm într-o altă zonă moartă. Ne trebuiră patru ore de mers pentru a o străbate, dar de data aceasta avurăm plăcerea să vedem că ea se termina la capăt cu întinderi mari de pămînt sănătos.

Mă simţii mişcat. Stînd în picioare, pe un bloc calcaros pe jumătate acoperit de o vegetaţie necunoscută, ezitam un moment înainte de a călca cu picioarele mele pămîntul unei alte lumi. Dar Louis şi Michel, mai puţin impresionabili, mi-o luaseră înainte. Culeserăm unele soiuri de plante. Erau nişte ierburi verzui, aspre şi tăioase, fără inflorescenţă, arbuşti cu tulpinele foarte drepte şi cu scoarţa de un cenuşiu metalic.

Avurăm de asemenea prilejul să examinăm şi un reprezentant al faunei de aci. Louis fu acela care-l descoperi. Avea forma unui şarpe turtit, lung de aproape 3 m, orb şi nevertebrat. "Capul" îi era prevăzut cu două mari mandibule ascuţite şi tăioase, tubulare, asemănîndu-se cu cele ale larvei dyticului, ne spuse Vandal. N-avea nici un corespondent în fauna terestră. Părea uscat. Observai cu interes că tegumentul său avea un orificiu ciopîrţit, în jurul căruia se uscaseră balele strălucitoare. Vandal ar fi dorit tare mult să ia cu el acest soi de document. Dar examinîndu-l mai de aproape, noi văzurăm — şi mai ales simţirăm — că numai tegumentul era uscat şi că interiorul era în plină descompunere. Ne mulţumirăm deci să-l fotografiem numai. Deoarece ierburile înalte puteau să ascundă alte specimene din acestea, dar vii şi primejdioase, băturăm în retragere şi o apucarăm din nou pe drumul satului.