Robinsonii Cosmosului

Cîmpia se întindea cît vedeai cu ochii; în depărtare plutea un nor verde.

II

SINGURATATE

Înainte de a ne gîndi să explorăm planeta trebuia mai întîi să ne stabilim temeinic pe colţul de pămînt care venise o dată cu noi aici, şi să organizăm o societate. O veste bună ne aştepta în sat: fîntina avea din nou apă. La analiza făcută de Vandal ea se dovedi perfect potabilă, abia niţel sălcie.

Recensămîntul era în curs. Se dovedise uşor de făcut pentru oameni, mai greu pentru vite şi mergea foarte greu pentru resursele materiale. Căci aşa cum bine spusese unchiul meu: "Ei mă cunosc cu toţii, dar eu nu reprezint nimic pentru ei, căci nu sînt nici primar, nici măcar consilier municipal".

Din numărătoare reieşea că populaţia satului şi a împrejurimilor lui era în total de 943 de bărbaţi, şi l007 femei, 877 copii sub şaisprezece ani, în total 2847 de suflete.

Vitele păreau numeroase, mai ales bovinele.

Louis zise atunci:

— Mîine dimineaţă trebuie să ţinem o adunare generală.

El chemă pe vătăşelul public şi îi dădu în mînă o bucăţică de hîrtie, pe care era scris textul cu creionul. Iată exact conţinutul, căci mai am încă în posesia mea, într-adevăr, acea bucată de hîrtie subţiată şi îngălbenită toată:

"Cetăţene şi cetăţeni: mîine dimineaţă, în piaţa Fîntînii, adunare generală. Dl. profesor Bournat, astronom, ne va da lămurivi despre catastrofă. Louis Mauriere şi tovarăşii săi vă vor spune rezultatul explorărilor lor. Întrunirea va avea loc la două ore dupa rasaritul soarelui albastru. Vor trebui luate hotărîri pentru viitor. Prezenţa indispensabilă."

Îmi amintesc foarte bine de această primă adunare. Louis luă cuvîntul primul.

— Mai înainte ca domnul Bournat să vă explice, în măsura posibilului, cele întîmplate, am să vă spun eu cîteva cuvinte. Desigur că dumneavoastră v-aţi dat seama că noi nu ne mai aflăm pe Pămînt. Acum cînd salvarea răniţilor s-a terminat, ne vom găsi cu toţii în faţa unor sarcini foarte grele. Mai întîi trebuie să ne organizăm. Nici o comunitate omenească nu poate trăi fară legi. Din tot globul pămîntesc o bucată s-a rupt şi ne-a adus împreună cu ea aici: această bucată măsoară aproximativ 30 km lungime şi l7 km lăţime, are forma unui romb rudimentar şi o suprafaţă de aproape 300 km²

. Dar nu trebuie să ne facem iluzii: numai un sfert din ea, cu aproximaţie, va fi bună de cultivat, restul nu e decît un amestec de munţi răsturnaţi. Cred că această suprafaţă va fi îndestulătoare pentru a ne hrăni, cu toate că numărul nostru poate creşte simţitor la terminarea recensământului. Adevărata problemă nu este aceea a pămînturilor, pămînt va fi atît de mult încît toată lumea va putea să aibă mii şi mii de hectare: căci o planetă întreagă ne aşteaptă s-o luăm în stăpînire! Adevărata problemă este aceea a mîinii de lucru. Deci, începînd chiar de acum, toată lumea este indispensabilă şi toată lumea trebuie să muncească. Printr-un noroc nemaipomenit avem cu noi tehnicieni şi savanţi. Dar trebuie să ne considerăm pionieri cu toţii şi să adoptăm mentalitatea şi entuziasmul pionierilor. Acela care în loc să-şi ajute vecinul îi dăunează, este un criminal, şi trebuie să fie considerat ca atare. Vrînd-nevrînd aceasta trebuie să fie legea noastră de acum înainte şi vom fi obligaţi să ne conformăm ei — sau să pierim! Imediat după adunare, voi organiza, cu voluntari, un birou de recensămînt pentru meserii. Cei care sînt aici vor da informaţii şi despre cei care lipsesc acum. Poimîine se va întruni Adunarea care va alege pe deputaţii împuterniciţi să constituie Guvernul nostru, treburile curente rămînînd de resortul Consiliului Municipal.

Şi acum, dau cuvîntul domnului Bournat.

Unchiul meu se sculă, sprijinindu-se în baston: