Robinsonii Cosmosului

"Dragii mei prieteni, aşa cum ştiţi, un cataclism fără precedent ne-a smuls, mă tem că pentru totdeauna, de pe bătrînul nostru Pămînt şi ne-a azvîrlit în această lume necunoscută. Ce fel de lume este aceasta? N-aş şti să v-o spun. Aţi putut constata şi dumneavoastră că aici sînt doi sori şi trei lune! Dar acest lucru să nu vă sperie. Atît preotul dumneavoastră, cît şi institutorul dumneavoastră, care au venit adeseori pe la mine să mă vadă la Observator, vă pot spune că astfel de fenomene se întîmplă frecvent în cer. Printr-o întîmplare providenţială — aci preotul dădu din cap cu un aer aprobator — am căzut pe o planetă care posedă un aer respirabil pentru noi, prea puţin diferit, la drept vorbind, de aerul de pe Pămînt. După primele mele calcule, această planetă trebuie să fie numai cu puţin mai mare decît Pămîntul. Louis Mauriere, mai înainte, ne-a schiţat admirabil de bine ceea ce ne rămîne de făcut.

De îndată ce voi afla ceva nou despre această lume care este acum a noastră, vă voi aduce-o la cunoştinţă şi dumneavoastră."

Reacţia ascultătorilor a fost bună în general. Ţăranii era vădit că acceptaseră cataclismul. Gospodari, iubindu-şi casa şi legaţi sufleteşte de pămîntul pe care-l munceau, cei mai mulţi dintre ei scăpaseră teferi împreună cu întreaga lor familie. La cei din sat însă, neîncrederea fu mai mare:

— Dar ştiu că ne toarnă la poveşti, bătrînul, auziţi-l despre o altă lume! Despre o altă planetă! Mai întîi că nu ajungi pe o altă lume decît cînd eşti mort!

— Cu toate acestea, cei doi sori?

— Ei, e mic de tot cel de al doilea. Şi apoi, s-au văzut atîtea, cu ştiinţa lor şi atîtea noi descoperiri! Dacă vrei să-mi cunoşti părerea, apoi eu cred că şi asta este tot o ispravă de a nemţilor fascişti, ceva în genul bombei atomice.

În sat se petrecuseră mai ales cele mai multe drame familiare. Un tînăr era distrus la gîndul că nu-şi va mai revedea niciodată logodnica, plecată în călătorie la o verişoară. El voia să-i telegrafieze cu orice preţ. Alţii aveau părinţii îngropaţi sub munţii prăbuşiţi sau sub ruinele caselor lor.

A doua zi era duminică. Dis-de-dimineaţă, furăm deşteptaţi de dangăte de clopote. Preotul, ajutat de credincioşii săi, reuşise să scoată clopotele dintre ruinele bisericii şi acum, atîrnate de craca cea mai groasă a unui stejar, ele erau trase din toate puterile şi răsunau tare. Pe cînd noi soseam, preotul tocmai termina celebrarea liturghiei, oficiată în aer liber. Preotul acesta era un om tare de treabă şi avea să ne dovedească mai tîrziu că persoana lui grăsuţă ascundea mari posibilităţi de eroism. Mă apropiai de el.

— Ei bine, monseniore, vă felicit. Clopotele dum neavoastră ne-au reamintit în chip plăcut, Pămîntul.

— Monseniore, mi-aţi zis? întrebă el.

— Bineînţeles, căci acum sînteţi episcop. Ce spun? Papă!

— Oh! Doamne, nici nu m-am gîndit la asta! Este o responsabilitate teribilă, adăugă el, pălind.

— Aş! Totul va merge foarte bine!

Îl părăsii brusc, lăsîndu-l tulburat, şi mă dusei să-l găsesc pe Louis, instalat la şcoală. El era ajutat de institutor şi de soţia lui, amîndoi foarte tineri.

Recensămîntul tău merge bine?

— Aşa şi aşa. Totuşi cînd unul nu vrea să spună adevărul, celălalt îl spune pentru el. Iată o situaţie provizorie:

2 institutori

2 căruţaşi

2 zidari

1 dulgher

1 ucenic-dulgher

1 garajist autovelo

1 preot şi un abate

1 dascăl de biserică

3 cafegii

1 brutar

2 bucătari

2 vînzători de mărunţişuri

3 băcani

1 fierar şi două calfe

6 pietrari

3 jandarmi

55 contramaiştri

350 muncitori

5 ingineri

4 astronomi

1 geolog — tu

1 chirurg

1 doctor

1 farmacist

1 biolog

1 istoric — fratele tău

1 antropolog

1 veterinar

1 ceasornicar radiofonist

1 croitor şi 2 ucenici

1 croitorese

1 ofiţer al poliţiei judiciare.

Ceilalţi sînt plugari. Cît despre moş Boru, el a ţinut să fie recenzat ca "braconier"! Ah! era să uit. Mai avem şi: un castelan cu fiul şi fiica lui, apoi amanta lui, şi cel puţin doisprezece zbiri, fără să punem la socoteală personalul de serviciu. Ehe! Ăştia nu ne vor produce decît mari porc… necazuri!

— Dar resursele noastre materiale?

— 11 automobile în stare de funcţionare, în afară de cel al unchiului tău, şi cel de douăzeci cai-putere al lui Michel, care consumă prea mult. Trei tractoare, dintre care unul pe şenile; 18 autocamioane, dintre care 15 la uzină, 10 motociclete, vreo sută de biciclete. Din nenorocire numai 12 000 litri de benzină şi 13 600 de litri de gazolină. Destul de puţine cauciucuri de rezervă.

— Nu e nimic, dacă n-avem benzină, o să le facem să meargă cu gazogen.

— Şi cum ai să construieşti tu instalaţiile acelea pentru gazogen?

— Dar uzina?

— N-are electricitate! Are ea, bineînţeles, generatoarele de ajutor, cu aburi. Dar avem atît de puţin cărbune — şi n-avem prea multe lemne.

— Ştiu că se găsea huilă, nu prea departe de aici, în munţi. Cred că "a venit cu noi", probabil. Foarte greu de exploatat, cu siguranţă. Dar n-avem de ales.