Robinsonii Cosmosului

— Acum, i-o tăie scurt Massacre, lăsaţi-l să doarmă. O să ne facă probabil o febră puternică.

Ascultători, ei ieşiră cu toţii.

Pe cînd Michel păşea pragul, îl rugai!

— Trimitemi-l pe Beltaire mîine dimineaţă.

Căzui într-un somn agitat, din care mă deşteptai după cîteva ore, epuizat, dar fără febră. Adormii din nou mai liniştit şi mă deşteptai tocmai a doua zi foarte tîrziu. Durerea, atît la mîini cît şi la obraz era mult mai puţin vie. Pe scaun, Michel dormea, chircit.

— Te-a vegheat toată noaptea, auzii vocea fratelui meu, care stătea în picioare în pragul uşii.

— Cum te mai simţi?

— Mai bine, mult mai bine. Şi cînd crezi oare că mă voi putea scula?

— Massacre a spus că în două-trei zile, dacă nu revine febra.

În spatele lui Paul apăru deodată Martine, aducîndu-mi o tavă pe care aburea o cană cu cafea.

— Iată pentru Hercule! Doctorul a spus că poaate mînca!

Ea puse tava jos, mă ajută să mă aşez în perne, şi pe cînd îmi aşeza pernele la spate, ma sărută uşor pe frunte.

— Iată o foarte mică mulţumire! Cînd te gîndeşti că fără dumneata aş fi fost acum un cadavru inform. Brr!

Apoi ea îl clătină uşor pe Michel.

— Scoală, frăţior scump! Louis te aşteaptă.

Michel se deşteptă, căscă, şi după ce se informa de sănătatea mea, plecă cu Paul.

— Louis va veni şi el azi după-masă. Acm domnule Hercule, am să-ţi dau să mănînci.

— De ce, Hercule?

— Drace! Cînd te lupţi corp la corp cu hydra…

— Şi eu care credeam că o spui pentru fizicul meu avantajos, spusei eu în glumă pe un ton dezolat.

— Bun, glumeşti, deci te vei însănătoşi repede.

Ea îmi dădu să mănînc ca unui copil, apoi sa beau o ceaşcă de cafea.

— E minunată, zisei eu.

— Sînt fericită că-ţi place, ţi-am pregătit-o cu mîna mea. Închipuieşte-ţi că am fost obligată mă adresez Consiliului, ca să obţin o biată amarîtă raţie de cafea! A fost trecută drept medicament!

— Mă tem că va trebui să ne obişnuim să nu mai bem cafea. Este puţin probabil să existe arbori de cafea pe Tellus. Ceea ce e şi mai grav, e zahărul!

— Eh! vom găsi noi vreo plantă care să producă zahăr, şi dacă nu vom găsi, avem cu stupi de albine. Ne vom reîntoarce la mierea de albine.

— Da, dar numai dacă pe fîşia noastră de pamînt se găsesc flori, căci vegetaţia telluriană pare total lipsită de flori, pînă acum.

— Vom vedea. Cît despre mine, sînt optimistă. Am avut numai o singură şansă dintr-o mie de a rămîne în viaţă şi iată-ne salvaţi!

Nişte ciocănituri în uşă ne întrerupseră. Erau cei doi inseparabili, Henri şi Ida.

— Am venit să-l vedem pe erou, zise acesta.

— Oh! Erou! Cînd eşti încolţit şi n-ai altă scăpare, eroismul este inevitabil!

— Nu ştiu cum, dar cred că eu m-aşi fi lăsat mîncat de monstru, zise Henri.

— Chiar dacă ai fi fost cu Ida?

— Aha!

Roşii.

— Nu, nu asta am vrut să spun. Să presupunem că tu ai fi fost cu Martine, sau cu altă fată.

— Ei bine, sincer vorbind, nu ştiu ce aş fi făcut!

— Te calomiezi singur! Dar nu pentru asta te-am chemat la mine. Ai să te duci în recunoaştere cu cei doi oameni care mă escortau pentru a cerceta mai bine zăcămîntul de fier. Imi vei aduce probe felurite. Deoarece era tîrziu cînd l-am descoperit, nu am putut face altceva decît să arunc o privire acolo.

Vei ridica de asemenea schiţa celui mai bun traseu de cale ferată, dacă zăcămîntul ţi se pare că merită această osteneală. Şi mai ales, păzeşte-te de hydre; ele nu zboară totdeauna în ceată! Aţi avut dovada prin cele păţite de noi. Ele pot să se repeadă asupra ta şi în grup de cîte două sau trei deodată. Mai bine să iei cu tine zece oameni, şi un camion. Dar dumneata, Ida, cum merge lucrarea dumitale?

— Am început să codific decretele dumneavoastră. Este curios de studiat acest drept care acum se naşte. Consiliul dumneavoastră şi-a arogat puteri dictatoriale.

— Această măsură este provizorie, sper. Acum trebuie dictatură. Ce mai e nou pe jos?

— Louis e furios împotriva pîndarilor care au lăsat să treacă hydra voastră făra s-o semnaleze, sub pretext că era singură. Vinovaţii sînt cei de la postul trei.

— Măgarii!

— Louis spune că trebuiesc împuşcaţi!

— E exagerat. N-avem prea mulţi oameni.

În realitate, prima oară cînd am ieşit din casa după cinci zile, sprijinit de o parte de Michel şi de cealaltă de Martine, am aflat că ei fuseseră doar alungaţi din gardă şi condamnaţi la doi anii de mină.

Puţin cîte puţin, îmi reluai viaţa normală.