Robinsonii Cosmosului

— Pe cei mai mulţi dintre ei nu-i cunosc. Biron nu era un om rău. Şi Henri Beltaire merită indulgenţa dumneavoastră. El mi-a spus că nu a tras, şi îl cred. Avea multă prietenie pentru fratele meu… Ea îşi înăbuşi un suspin. Atît tatăl meu, cît şi fratele meu nu erau nici ei oameni răi, în fond. Erau violenţi, ambiţioşi. Cînd m-am născut eu, tata era foarte sărac. Bogăţia ne-a venit deodată, şi i-a îmbătat pe amîndoi. Oh! Omul acesta, Levrain, el este cauza tuturor relelor. El e acela care i-a dat tatălui meu să-l citească pe Nietzsche, şi bietul tata s-a crezut un supraom. Tot el i-a insuflat proiectul acela nebunesc de a cuceri această lume nouă! Omul acesta e capabil de orice! Oh! cît îl urăsc!

Ea izbucni în plîns.

— Staţi jos, domnişoară, îi spuse cu blîndeţe unchiul meu. Vom delibera. Dar să n-aveţi nici o teamă. Noi vă considerăm mai degrabă ca martoră.

Ne retraserăm după o perdea asistaţi de corpul notabilităţilor. Discuţia fu lungă. Louis şi ţăranii erau pentru pedepse cît mai severe. Michel, unchiul meu, preotul şi cu mine susţineam moderaţiunea.

Oamenii erau rari, aci pe Tellus. Acuzaţii, nepricepînd nimic din tot ce se întîmplase, îşi urmaseră în chip firesc şefii.

Pînă la urmă căzurăm de acord. Unchiul meu citi verdictul în faţa tuturor acuzaţilor, aduşi din nou în sală:

"Jules Levrain: aţi fost considerat vinovat de omor, răpire şi violenţe cu premeditare. Sînteţi condamnat la moarte prin spînzurătoare. Sentinţa se va executa pînă într-o oră."

Banditul se stăpîni, dar păli îngrozitor. Un freamat prelung trecu prin rîndurile acuzaţilor.

"Henri Beltaire: sînteţi recunoscut nevinovat de orice activitate dăunătoare colectivităţii noastre. Dar fiindcă nu aţi făcut nici o încercare de a net preveni…"

— Nu puteam…

"Linişte! Spun deci: fiindcă nu ne-aţi prevenit, sînteţi clasat ca cetăţean minor, fără dreptul de vot, pînă cînd vă veţi ispăşi vina de a fi avut această atitudine".

— În afară de aceasta sînt liber?

— Da, liber ca şi noi, dar dacă vrei să rămîi în sat va trebui să munceşti.

— Oh! Dar asta şi doresc!

"Ida Honneger; sînteţi recunoscută nevinovata. Dar timp de zece ani nu aveţi dreptul de a fi aleasă."

"Madeline Ducher: nimic n-a fost menţinut îmentionat impotriva dumneavoastră decît că aţi avut o moralitate dubioasă şi legături, să zicem, sentimentale — se auziră rîsete — cu principalii criminali. Linişte! Vi se ridică orice drept politic şi sînteţi repartizată din oficiu la bucătării."

"Toţi ceilalţi: sînteţi condamnaţi la muncă silnică, pe un timp de maximum cinci ani tereştri, pedeapsă ce va putea fi redusă prin purtarea pe care o veţi avea. Vi se ridică toate drepturile politice pe viaţă şi nu le veţi putea recăpăta decît în cazul cînd aţi face acţiuni strălucite în folosul colectivităţii.

O undă de bucurie se ridică din grupul condamnaţilor, care se temuseră că vor fi pedepsiţi cu mult mai multă asprime.

— Sînteţi toţi nişte oameni de ispravă, ne strigă Biron.

— Şedinţa se ridică! Duceţi-i de aci pe condamnaţi!

Preotul se duse lîngă Levrain, la cererea acestuia. Oamenii care asistaseră la proces, unii aprobînd, alţii furioşi, se împrăştiară.

Coborîi de pe estradă, îndreptîndu-mă spre Beltaire. Îl găsii lîngă Ida, încercînd s-o consoleze.

— Bun, spusei unchiului meu. Acum înţeleg de ce se apărau unul pe celălalt cu atîta foc.

Mă apropiai de ei:

— Unde veţi locui oare? Femeia Ducher va dormi la cantină, vrînd-nevrînd. Pentru dumneavoastră însă situaţia e alta. Nici vorbă nu poate fi să vă reîntoarceţi la castel: aşa cum este pe jumătate distrus, aţi fi expuşi atacului hydrelor. Aci locuinţele sînt rare, cu atîtea case dărîmate. Va trebui, de asemenea, să vă găsiţi şi de lucru. Legea interzice lenevirea, acum!

— Unde se află înscrisă această lege? întrebă Ida. Noi vrem să fim cetăţeni buni şi pentru asta trebuie s-o cunoaştem.

— Vai, domnişoară, ea n-a fost încă redactată. Avem un teanc întreg de texte în procesele-verbale ale Consiliului. De fapt, dumneavoastră sînteţi juristă?

— Abia îmi terminasem anul II de Facultate.

— Iată deci că am găsit o muncă potrivită pentru dumneavoastră. Veţi redacta Codul nostru. Am să vorbesc despre aceasta Consiliului. Cît despre dumneata, zisei eu lui Beltaire, te iau pe lîngă mine. Mă vei ajuta în munca mea de ministru al Minelor. Cu pregătirea dumitale ştiinţifică vei deveni repede un prospector foarte folositor. Salariu: mîncarea la cantină şi o locuinţă, la fel ca mine.

Michel ne ajunse din urmă.

— Dacă vrei să-l angajezi pe Beltaire, îi zisei eu, e prea tîrziu, l-am angajat eu înaintea ta.

— Cu atît mai rău pentru mine. O voi lua pe sora mea să mă ajute.

Astronomia mai poate aştepta! De fapt ea a coborît aici cu Menard, care trebuie să ne facă astă-seară o comunicare despre teoriile lui.

Priveam spre soarele Helios sus pe cer.

— Deci comunicarea nu va avea loc imediat! Ia spune, Michel, oare ar deranja-o pe sora dacă această tînără fată ar împărţi cu ea locuinţa pînă cînd îi vom găsi noi una?

— Iat-o că vine. Poţi s-o întrebi chiar tu.